Apă pentru elefanţi

decembrie 21st, 2012

Apărut în SUA în 2006, romanul Apă pentru elefanţi a fost luni întregi Numărul 1 în topurile de vânzări din New York Times, Los Angeles Times, Wall Street Journal, USA Today, fiind desemnat în acelaşi an Favourite Book of the Year de către publicaţia Newsday. În 2007, este recompensat cu premiile Booksense Book of the Year şi Bookbrowse Diamond pentru cea mai populară carte. Este tradus în peste 40 de ţări, s-a vândut în 3 milioane de exemplare şi va sta la baza unei producţii cinematografice.

 

Primul rând: „Am nouăzeci de ani. Sau nouăzeci şi trei. Ori una, ori alta“.
Ultimul rând: „Pentru moşneagul ăsta, circul e casa lui“.
Între cele două rânduri se desfăşoară povestea fascinantă a tânărului Jacob Jankowski, care în anii ’30 îşi face ucenicia vieţii într-unul dintre cele mai vestite circuri americane. Angajat să aibă grijă de animale, Jacob va descoperi sub marea cupolă un univers cu personaje bizare şi fascinante, dar cu reguli rigide ca ale unei caste. Însă va afla deopotrivă că circul nu înseamnă numai strălucire şi culoare, paiete şi magie, râsete şi ropote de aplauze, ci şi animale maltratate, artişti în mizerie încercând să uite sordidul cotidian cu ajutorul alcoolului de contrabandă, violenţa şi prostituţie, suferinţă şi tragedii, incertitudini şi spaime. Pe acest fundal se perindă o galerie întreagă de figuri memorabile: Unchiul Al, directorul fără scrupule al circului; Kinko, clovnul pitic cu un zâmbet exagerat pictat pe chipul trist; „ciudaţii“ cu trupuri contorsionate de suferinţă; imprevizibilul şi crudul August Rosenbluth, dresorul de animale care cade victima celor pe care i-a chinuit; Marlena, frumoasa lui soţie, dresoarea de cai, de care Jacob se îndrăgosteste năprasnic şi alături de care trăieşte o pătimasşă poveste de iubire; Rosie, elefăntiţa cu personalitate şi cu un secret care-i pune viaţa în primejdie. Fotografii alb-negru însoţesc textul – instantanee surprinse la circurile americane de la începutul secolului XX, imortalizând o lume unde minunile sunt iscate cu o lovitură de baghetă, se spulberă odată cu ultimul acord al orchestrei, dar îţi lasă amintiri de-o viaţă.

 

 

Citeste aici cartea


Alte articole