„Dragostea Durează Trei Ani” de Frederic BEIGBEDER

noiembrie 25th, 2013

O schemă cinică pentru a descrie, în registru hipermodern, iubirea: pasiune, tandreţe, plictis. Sau, mai simplu: dragostea durează trei ani. Cel puțin așa susține Marc, boem sentimental dornic de petreceri nocturne, după primul eșec matrimonial, aproape convins că istoria se va repeta și acum, cu Alice…

Având pe alocuri aerul unui tratat, forma finală este aceea a confesiunilor unui tânăr cinic, dezorientat cu privire la ceea ce îi poate oferi viaţa. Parafrazându-l pe Stendhal, personajul Marc consideră că petrecerile i-au fost date omului ca să ascundă gândurile. Astfel că romanul debutează cu imaginea lui Marc, un bărbat de 30 de ani, monden, care îşi serbează divorţul.

Deşi căsătorit din iubire, el repetă povestea părinţilor săi, despărţindu-se la doar trei ani de relaţie, formulând în felul acesta teoria sus-numită sau, în varianta extinsă: În primul an cumperi mobila. În al doilea an muţi mobila. În al treilea an împarţi mobila. Conform lui, când realizezi cursul acesta al lucrurilor, rămâne să-ţi formulezi crezul următor şi să mergi înainte: 1. Fericirea nu există; 2. Dragostea este imposibilă; 3. Nimic nu este grav.

Citeste aici cartea


Alte articole