„Maestrul şi Margareta” de MIHAIL BULGAKOV

noiembrie 13th, 2013

Maestrul si Margareta e un roman care nu se citeste, ci se simte. Poate sunt un pic subiectiv, dat fiind faptul ca am o mare afinitate pentru Bulgakov, in general, si pentru aceasta scriitura, in special, dar mi se pare ca, pe alocuri, autorul stie sa fie mai profund decat clasicii rusi (Dostoievski, Tolstoi) si chiar eclectic. Eclectic pentru ca reuseste sa imbine atat de frumos polii traditionali ai literaturii, binele si raul.

Maestrul si Margareta este, la primul nivel ale lecturii o carte ciudata. Intr-un plan Diavolul insusi rascoleste un oras linistit si monoton, Moscova, iar in alt plan, Hristos isi cunoaste si aproape ca se imprieteneste cu cel ce ii va fi calau, Pilat din Pont. Intretaierea de planuri fundamentale diferite, atat din punct de vedere al continutului, cat si din punct de vedere cronologic, o intalnim, spre pilda, la Llosa. In Paradisul de dupa colt exista doua planuri narative situate, in timp, la doua generatii distanta. Daca acolo scopul este de a releva consecintele in prezent ale faptelor din trecut, aici Bulgakov isi propune cu totul altceva.

In contingent, multe lucruri raman nespuse. Orasul este coplesit de mefienta iluzionistului Woland, Satana cu chip de om (motiv intalnit si la alti rusi, de pilda Leonid Andreev). Dragostea Maestrului pentru Margareta isi gaseste un sfarsit abrupt in constrangerile societatii. El, scriitorul ratat al romanului absolut. Ea, claustrata in prejudecatile societatii moscovite, fortata sa conserve o casnicie cu un barbat pe care nu-l iubeste. Dragostea lor devine drama care il arunca pe el in mrejele nebuniei si pe ea in bratele mereu deschise ale Diavolului. In trecut, Iisus isi traieste judecata. Candoarea si intelepciunea lui nu reprezinta nimic in fata omului pornit sa infaptuiasca metodic raul. Este un plan arid, al lipsei de speranta, al neputintei binelui in fata raului absolut.

Cele doua planuri se intretaie, caci disperarea, nevoia de iubire si mantuire, dar si jocurile parsive ale lui Woland ii fac pe Maestru si pe Margareta sa-si depaseasca statutele de oameni obisnuiti. Iluzionistul acopera cu figura sa iconica planul terestru, evocat de Moscova secolul XVIII, dar Iisus domina implacabil planul cosmic, evocat de transpunerea neobisnuit de vie a Bibliei. Tot ceea ce ramane nespus in imediatul pervertit de Woland, este intarit in transcendentul purificat de Hristos.

Maestrul si Margareta este un roman al trecerii, prin iubire, de la om la supra-om. Bulgakov l-a terminat pe patul de moarte, orb, dictandu-i ultimele corecturi sotiei sale. Din paginile lui transpare o dorinta oarba de a trai si a iubi, in ciuda aparentelor ca cele mai pure sentimente sunt adesea intr-o antinomie ireductibila cu meschina lume inconjuratoare. Maestrul si Margareta sufera pe pamant, dar isi desavarsesc iubirea in vis si in Luna, intr-un final apoteotic al unui roman ce nu trebuie ocolit.

Citeste aici cartea


Alte articole