„Prea multă fericire” de Alice Munro

februarie 21st, 2014

Posesoarea Nobelului pe 2013, scriitoarea canadiana in varsta de 83 de ani, Alice Munro, prefera proza scurta. Nuvelele din primul volum semnat Munro, tradus in limba romana sunt extrem de intense. La un moment dat scriitura dispare lasand loc de manevra subiectului. Fiecare dintre cele 10 istorii despre viata au un mesaj deschis. Fie ca este vorba despre un infanticid, despre un abandon, despre un chip desfigurat, despre admiratia –obsesie a unui copil pentru o persoana adulta, despre o boala incurabila sau un criminal cu care te poti intersecta, viata merge mai departe. Daca vom continua sa iubim, si ne vom folosi capacitatile, vom fi supravietuitori! Desi scriitoarea nu pare sa insiste pe introspectie, cu toate acestea lectura te face sa patrunzi in cele mai adanci cotloane ale interiorului personajelor, sa intrevezi, sa prevezi.

Un tată aflat în închisoare pentru că şi-a ucis copiii, îi scrie soţiei despre revelaţia de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiţă îşi ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conştiinţă; în adolescenţă, un fiu îşi părăseşte aparent fără motiv familia şi ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, dispreţuind valorile societăţii moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sophia Kovalevski, matematician şi scriitor talentat, se luptă cu efectele succes lui asupra relaţiei de cuplu.

Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, şocuri, dezamăgiri, revelaţii neplăcute despre propriul caracter şi totuşi merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieţii. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi aşteaptă. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete şi încordări interioare indescifrabile din exterior.

Citeste aici cartea


Alte articole