Interviu cu psihiatrul GHENADIE CĂRĂUŞU despre sinuciderile în rândurile copiilor, şedinţele cu electroşoc, gelozia patologică şi de ce MOLDOVENILOR le este frică de psihiatru

septembrie 9th, 2013

Psihiatria este un domeniu foarte sensibil în societatea noastră, afecţiunile psihiatrice sunt diverse, iar pacienţii evită să se adreseze specialiştilor. Dr. Ghenadie Cărăuşu, membru al Societăţii de Psihoterapie Psihanalitică din Moldova şi specialist la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău, ne spune de ce oamenii evită vizitele la medicul psihiatru şi când ajung aceştia pe mâna specialiştilor. 

De asemenea, Dr. Ghenadie ne explică cum apar depresiile şi cum pot fi diferenţiate de o simplă tristeţe. Mai mult, acesta ne prezintă simptomele depresiei în rândurile copiilor şi adolescenţilor şi predispoziţiile acestora de a recurge la acţiuni suicidare. Care sunt elementele ce ar putea anticipa un act suicidar şi cum ar putea părinţiii sesiza aceste elemente pentru a preveni tragedia, ne spune Dr. Psihiatru.

O statistică exactă a numărului cazurilor de sinucidere nu există, însă Dr. Ghenadie Cărăuşu afirmă că, în fiecare zi, în Republica Moldova, se produc sinucideri, iar tentativele de sinucidere sunt cu aproximativ 15 la suta mai multe decât cazurile care se soldează cu moartea persoanelor ce comit aceste acţiuni.

Dacă aţi auzit de şedinţele de electroşoc doar în filme, Dr. Cărăuşu ne spune că acestea se realizează şi în cazurile reale, doar în anumite situaţii.

Depre tulburările de somn, înlăturarea fobiilor, problemele intrafamiliare şi gelozia patologică, ticurile nervoase, situaţiile în care se apelează la electroşoc, dar şi alte teme de actualitate, citiţi în interviul de mai jos:

EPRESA: Ce înseamnă meseria de psihiatru?

Ghenadie Cărăuşu: Meseria de psihiatru înseamnă activitatea zilnică în calitate de doctor, care se ocupă cu trăirile psihologice ale pacienţilor.

Cu siguranţă nu este o activitate uşoară, întrucât este vorba despre tratarea pacienţilor cu variate probleme grave sau mai puţin grave

EPRESA: Deseori, punem semnul egal între medicul psihiatru, psiholog, psihanalist şi psihoterapeut. Aş vrea să stabilim, pentru început, care sînt diferenţele dintre aceştia?

Ghenadie Cărăuşu: Un doctor bun ar trebui să posede toate cele patru direcţii enumerate. În general, un psihiatru este un doctor care se ocupă de bolnavi, însă un psihiatru bun ar trebui să aibă cunoştinţe profunde de psihoterapie şi psihanaliză. Psihoterapeuţii sau psihanaliştii pot fi psihologi şi nu este necesar să aibă studii în medicină, doar că, în acest caz, aceştia nu ar avea voie să indice medicamente pacienţilor.

EPRESA: Cum putem face diferenţa între un specialist în psihiatrie bun şi unul mai puţin bun?

646x404

Ghenadie Cărăuşu: Un specialist bun, şi asta este valabil pentru orice alt domeniu din medicină, se formează în timp. Este nevoie de foarte multă experienţă practică pentru a deveni un medic de încredere pentru pacienţi.

În psihiatrie ar fi nevoie de aproximativ 7 ani de experienţă practică pentru a întâlni variatele boli şi afecţiuni cu care se confruntă bolnavii. Nu sunt suficienţi doar cei 3 ani de rezidenţiat pentru a fi format ca şi specialist competent în psihiatrie. În occident, pe lângă rezidenţiat, se mai fac 6 sau 7 ani de activitate în psihiatrie.

Ar fi util să se mai implementeze şi la noi un secundariat clinic în psihologie medicală sau psihoterapie, de asemenea şi doctoratul ar fi necesar. Din păcate, nu avem masterat în psihiatrie. Şase ani de facultate, plus vreo opt ani de formare continuă, ar putea forma un specialist bun în psihiatrie.

Totuşi există cazuri în care un specialist bun se formează mult mai repede. Dacă un medic în devenire practică foarte mult, citeşte literatura de specialitate, se documentează încontinuu, este activ şi participă la tot felul de seminarii, conferinţe şi simpozioane, are toate şansele să devină un medic psihiatru competent în scurt timp.

EPRESA: Avem mulţi specialişti buni în psihiatrie ? Aţi putea să-mi daţi câteva nume?

Ghenadie Cărăuşu: Avem destui specialişti buni în psihiatrie, dar şi psihanaliză sau psihoterapie. Sunt câteva sute de specialişti în domeniul psihiatriei.

Nu există clasamente oficiale, cert este că, în fruntea fiecăror departamente se află cei mai buni specialişti.

Profesorul Anatol Nacu, şeful Catedrei de Psihiatrie, Psihologie Medicală şi Narcologie din cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”şi  preşedintele Asociaţiei de Psihoterapie Analitică din Moldova, este un specialist foarte bun în acest domeniu. Totuşi, Alexandru Nacu este patriarhul psihiatriei din Republica Moldova.

EPRESA: Din experienţa DVS care sunt cele mai dese cazuri în care oamenii se adresează unui psihiatru?

Ghenadie Cărăuşu: În general, oamenii se adresează destul de rar specialiştilor în psihiatrie, din cauza unor percepţii eronate din trecut. Totuşi, în ultimele decenii se observă că oamenii se vin către noi cu mai multă siguranţă şi încredere. În cele mai multe cazuri, pacienţii sunt îndreptaţi spre noi de către medicul de familie sau medicii specialişti ale altor domenii, cum ar fi medicii neurologi, cardiologi sau terapeuţi.

O bună parte dintre pacienţi apelează la noi din propria iniţiativă, iar un număr impunător de bolnavi sunt aduşi la noi de asistenţa psihiatrică de urgenţă. Nu internăm bolnavi fără acordul scris al acestora, doar în cazul în care prezintă un risc sporit de viaţă pentru sine sau pentru cei din jur.

EPRESA: Care sunt diagnosticurile ce se repetă cel mai des?

Ghenadie Cărăuşu: De cele mai multe ori pacienţii prezintă tulburări nevrotice cauzate de stres. De asemenea, se întâlnesc destul de des tulburările anxioase, fobiile, isteria, obsesiile, depresiile, tulburările de somn, tulburări ale instinctului alimentar (anorexia sau bulimia), dar şi schizofrenia, stările maniacale, epilepsia. Mai sunt boli precum demenţa în boala Alzheimer, demenţa în boala Pick, demenţa în  boala Parkinson, chiar şi HIV/ SIDA duce în majoritatea cazurilor la demenţă.

depresie femeieEPRESA: Oamenii confundă depresia cu starea de tristeţe şi o consideră  normală, nu o tratează, iar asta poate duce la agravarea stării. Care sunt simptomele depresiei şi care este sfatul dumneavoastră  în acest caz?

Ghenadie Cărăuşu: Nu este simplu să distingi tristeţea de depresia clinică, deoarece, iniţial ar putea avea semne comune, cum ar fi scăderea dispoziţiei, încetinirea ritmului ideativ, încetinirea psihomotorie.

Depresia clinică evoluează pe parcursul câtorva luni, chiar şi ani, dar are semne clinice mai pronunţate spre deosebire de tristeţe. Pe lângă semnele enumerate mai sus, s-ar mai adăuga scăderea în greutate, scăderea libidoului, poftei de mâncare, insomnia sau hipersomnie, apariţia riscului suicidar sau  tentative de sinucidere.

Tristeţea este cauzată mai degrabă de factori exogeni, în schimb depresia are radăcini mai profunde, lăuntrice. Dacă tristeţea o putem trata cu ajutorul şedinţelor de psihoterapie, în cazul depresiilor clinice se aplică şi tratament medicamentos, antidepresive, pentru 5-6 luni.

EPRESA: Cum se tratează tratează depresia ?

Ghenadie Cărăuşu: Cauzele depresiilor sunt diverse, spre exemplu depresiile anxioase, apatice, inhibate, melancolice, organice, depresii în urma unor boli somatice, în urma unor ictusuri cerebrale.

Pentru a trata corect un pacient care prezintă depresie clinică este necesar să identificăm cauza acesteia. Un medic specialist examinează şi analizează cauzele  stării depressive. Dacă este o cauză organiză are un anumit tratament, dacă este o altă cauză atunci se aplică un alt tratament. În cazul unui tratament incorect, riscăm să transformăm depresia într-una rezistentă la medicamente. În acest caz sunt necesare intervenţii mai complexe.

EPRESA: Putem vorbi despre depresii în rândurile copiilor şi adolescenţilor?

Ghenadie Cărăuşu: Desigur.  Dacă până nu demult erau nişte cazuri mai rar întâlnite, în ultima vreme, tot mai mulţi copii şi adolescenţi suferă de stări depresive. De cele mai multe ori cauza acestor depresii este emigrarea părinţilor şi doar acesta.

Depresia la copii se manifestă altfel decât la cei maturi. Copii se plâng de dureri de cap, ameţeli, stare de fatigabilitate, oboseală, astenie, lipsa poftei de mâncare, dureri în abdomen, dureri periodice de inimă, constipaţii. Prin urmare, este complicat să depistăm depresia în cazul unui copil, deoarece acesta nu se plânge de durere morală. La ei depresia evoluează voalat, atipic.

În rândurile adolescenţilor depresia este foarte frecventă, din cauza problemelor specifice acestei vârste, controverse, afirmare, indentificarea Eului, probleme sentimentale şi multe altele. De asemenea, un factor ce cauzează depresia în rândurile adolescenţilor ar fi şi ruperea legăturii directe cu părinţii, aceştia fiind plecaţi peste hoatrele ţării pentru perioade îndelungate.

În această perioadă de vârstă, mai ales în rândurile băieţilor, au loc cel mai des cazurile de sinucidere.

EPRESA: De ce au loc cazurile de sinucidere în rândurile copiilor şi adolescenţilor?

pastile-medicamente-farmacisme-shutterstock

Ghenadie Cărăuşu: Aproximativ 60 la sută dintre tentativele suicidare sunt provocate de stările depresive, dar şi consumul de droguri şi alcool, de asemenea, conduc la tentative de sinucidere.

Ce se întâmplă în subconştientul persoanei care apelează la sinucidere ? Dorinţa de a muri se inoculează pregnant în subconştientul acestuia, fără ambiguitate. El nu stă pe gânduri dacă să-şi pună capăt zilelor sau nu, este clar orientat, nu vrea să mai trăiască.

Şomajul reprezintă o altă cauză a sinuciderilor în rândurile maturilor.

Tentativele de sinucidere sunt transmise şi genetic. Dacă am investiga şi am colecta informaţii despre istoricul acestor persoane, am reuşi să prevenim sinuciderea în sine. Dacă au mai fost în familie înecuri sau căderi de la înalţime, sau alte tentative de sinucidere, cum ar fi intoxicaţie cu medicamente, medicii ar trebui să ţină cont de aceşti factori pentru a preveni un act suicidar.

EPRESA: Când ar trebui să intervină părinţii pentru a preveni astfel de situaţii ? Cum îşi pot da seama că fiul sau fiica lor ar putea ajunge la astfel de acţiuni ?

Ghenadie Cărăuşu: Nu este simplu să îţi dai seama sau să prevezi tentativele de sinucidere. Un element ar putea fi adunatul medicamentelor, posesia de armă de foc în casă, adunatul reţetelor, dar şi tentativele anterioare de sinucidere. Aceste acţiuni ar anticipa clar un comportament presuicidar, care ar trebui să pună în gardă părinţii copilului sau adolescentului şi să-i ofere asistenţă specializată.

EPRESA: Putem vorbi despre dereglări la nivelul psihicului în cazul sinuciderilor?

Ghenadie Cărăuşu: Nouă din zece tentative au loc în urma unor tulburări psihice.

EPRESA: Există date statistice care să prezinte numărul  cazurilor de sinucidere ?

Ghenadie Cărăuşu: În Republica Moldova se produc sinucideri în fiecare zi. Tentativele de sinucidere sunt cu aproximativ 15 la suta mai multe decât cazurile care se soldează cu moartea persoanelor care comit aceste acţiuni. Multe tentative de sinucidere nu ajung să fie înregistrate, fiind mascate  de familie. În cazul ingerării medicamentelor se efectuează spălături gastrice de către membrii familiei, în cazul strangulării se eliberează din funie. Prin urmare, multe tentative de sinucidere nu sunt înregistrate şi nu există date statistice exacte.

EPRESA: Deseori observăm atât maturi, cât şi tineri strângând constant palmele, degetele sau stau cu degetele în gură. Este aceasta o stare de nervozitate sau anxietate ? Cum se poate trata ?

Ghenadie Cărăuşu: Acestea sunt nişte acţiuni obsesive, iar în spatele lor se ascunde o nelinişte, o angoasă. Ticurile obsesive sunt frecvente în rândurile populaţiei, sunt cauzate de un conflict intrapsihic şi pot fi tratate cu ajutorul şedinţelor de psihoterapie în câteva săptămâni sau câteva luni. Tratamentul medicamentos nu se recomandă în asemenea cazuri.

InsomniaEPRESA: “Nu pot să dorm”! Este o expresie pe care o tot auzim în rândurile prietenilor, cunoştinţelor, rudelor. Tulburările de somn sunt o problemă psihică?

Ghenadie Cărăuşu: Tulburările de somn sunt afecţiuni psihiatrice, care se pot manifesta sub formă de insomnie sau hipersomnie. Apare frica de întuneric, somnul devine agitat, apar coşmaruri, ţipete în somn. Mai grav este cazul celor care prezintă stări de somnambulism, atunci când se trezeşte noaptea, mai degrabă în prima jumătate a nopţii, şi întreprinde tot felul de acţiuni, aflându-se în stare de incoştienţă.

Tulburările de somn trebuie tratate corespunzător, în caz contrar pot duce la alte afecţiuni, cum ar fi astenie, irascibilitate, lipsa poftei de mâncare, scăderea capacităţii de muncă.

EPRESA: Aş vrea să-mi explicaţi câte ceva despre fobii. Cum apar şi se dezvoltă acestea?

Ghenadie Cărăuşu: Fobiile fac parte din categoria tulburărilor nevrotice şi apar în urma unor stări stresante.

Claustrafobia, agorafobia şi toate celelalte tipuri de fobie, se dezvoltă ca urmare a unor evenimente prin care a trecut persoana, cum ar fi atac în lift, pe scară, pe hol sau în casă. În rezultat, pacientul dezvoltă o frică de aceste spaţii şi le evită.

De regulă, fobiile îşi au originea în prima perioadă a copilăriei. De aceea, atunci când tratăm un pacient cu teamă de apă, înălţime, teamă de femei sau bărbaţi, teamă de întuneric, de boli, de doctori etc. , trebuie să căutăm răspunsul în evenimentele din trecut, deoarece fobia reprezintă simbolul unei trăiri din copilărie.

Şedinţele de psihoterapie ar diminua intensitatea fobiilor prin anxiolitice, tranchilizante. Nu putem scăpa de fobie, dacă nu conştientizăm cauza acesteia.

EPRESA: Aş vrea să tratăm puţin probleme intrafamiliale. Gelozia este o problemă la nivel psihologic ?

Ghenadie Cărăuşu: Gelozia patologică reprezintă o afecţiune psihiatrică. Gelozia în exces şi intensificarea acesteia de-a lungul timpului duce la îmbolnăvirea pacientului. Partenerul ajunge să-şi urmărească jumătatea, iar sfârşitul poate fi deseori tragic. Deobicei, noi internăm persoanele care prezintă gelozie patologică, deoarece pot fi periculoşi pentru cei din jur.

EPRESA: Când se aplică şedinţele de electroşoc?

Ghenadie Cărăuşu: Şedinţele de electroşoc se aplică în cazul pacienţilor grav bolnavi, care nu răspund la nici un alt tratament. După câteva şedinţe pacientul îşi revine la normalitate, este conştient de mediul în care se află şi trepatat îşi revine în totalitate.

EPRESA: Încurajaţi oamenii să meargă la şedinţe cu psihologi sociali ?
Ghenadie Cărăuşu: 
Dacă nu este vorba despre o problemă medicală, recomand oamenilor să meargă la şedinţe regulate cu psihologii sociali, care ar putea să-i ajute în rezolvarea multor probleme personale sau care ar putea să-i reintegreze în societate.

În ultima perioadă, observăm o colaborare fructuoasă între medicul psihiatru, psihologul social şi psihologul clinic. Psihologul efectuează şedinţele de psihoterapie, iar medicul psihiatru prescrie tratamentul medicamentos necesar.

EPRESA: De ce oamenilor le este frică de vizitele la psiholog sau psihiatru ?

Ghenadie Cărăuşu: În general oamenilor le este frică de doctori. Probabil, li se reactualizează nişte imagini din trecut a surorilor medicale sau medici în halate albe care pun injecţii dureroase.

Din fericire, psihiatria a devenit comunitară, iar medicii pot primi pacienţii la diferite centre de sănătate mentală din capital sau centrele rationale. Specialiştii sunt acum mai aproape de oameni, iar aceştia pot apela oricând la ajutorul medicilor psihiatri.

Teama oamenilor apare din frica de a nu fi luat în evidenţă, de a nu fi stigmatizat, deşi în ultima perioadă oamenii sunt mai deschişi şi mai încrezători în vizitele la medicii psihiatri.

 



Un comentariu la “Interviu cu psihiatrul GHENADIE CĂRĂUŞU despre sinuciderile în rândurile copiilor, şedinţele cu electroşoc, gelozia patologică şi de ce MOLDOVENILOR le este frică de psihiatru”

  1. Vasile spune:

    Cum il pot gasi pe domnul ghenade si unde?ma poate ajuta cineva?

Alte articole